Amurgul maiestuos al oamenilor
te-ai plictisit,
poftim acasă,
vreau să-mi vizitez corăbiile
înțesate cu mătase și amintiri,
singurătatea-i mai frumoasă
când începi să împletești povești
din năvoadele deșirate
în pustiul
țărmurilor uitate,
mărturisește că numai nisipul
mai răscolește apusul maiestuos
al oamenilor,
Dumnezeu a lăsat amurgul
ca să contemplăm un periplu
de siluete de oameni nostalgici
pe scoarța Pământului,
umbrele le sunt subțiri
ca linia vieții
de pe o zi pe alta,
cea mai frumoasă zi
a fost atunci
când am început
să întrezăresc
amurgul maiestuos
al oamenilor,
între cer
și Pământ.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre superlative
- poezii despre religie
- poezii despre pescuit
- poezii despre nisip
- poezii despre marină
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.