Nu tot ce-i dureros e și fatal
Te-ai hrănit cu dragostea mea pe săturate
apoi ai făcut o pauză lungă
și n-am știut ce să cred,
sunt trist ca o pasăre fără aripi.
Am semne în care nu mai cred orbește
și nu mai ofer păcatul,
mă vindec greu, dar nimic nu-i întâmplător
lumea în care mă zbat se purifică.
Nu tot ce-i dureros e și fatal
durerea lasă totuși urme adânci,
siluetele luminii nu se întorc niciodată,
dar fac să crească iarba și pe terenul ars.
Lovirea pe neașteptate e una sigură,
dar nu duce întotdeauna la victoria finală
e mai degrabă o etapă care te fortifică,
să lupți cu toate mijloacele posibile.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre durere
- poezii despre victorie
- poezii despre tristețe
- poezii despre păsări
- poezii despre posibilitate
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre creștere
- poezii despre aripi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.