Opusul tandreții
când faci poezie
nu știi dacă o să îți iasă bine sau nu
dar cu siguranță ai să o încerci și pe următoarea
bună rea nici nu mai contează
o încerci
și oricum
dincolo e toată dragostea lumii
nu unde zaci tu
crezând că o știi și p-asta când îți bagi țeava în gură și tragi
până la urmă tot o dragoste e
o dragoste pe care ai dezvoltat-o singur
și iată
cum devine ce mai bună poezie a ta
tu și creierii tăi împrăștiați pe un perete
despre viață
despre moarte
trecând.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.