Ochii minții
Pomul din grădină acum e nins
Masa e goală zăpada s a prins
Pe bancă nimeni n a mai stat
Usa casei deschisă am lăsat
Geamul este închis demult
Nu stiu câtă vreme a trecut
Vântul bate tare pare a pustiu
N am să te astept este târziu
Tu îmi spui să nu gresesc
Zăpadă vreau sa mă topesc
Stiu trebuie să îmbătrînesc
Amintiri mă ajută să traiesc
Departe toți avem o moarte
Te găsesc te caut pe marte
In zori târzii în norul zdrobit
Rază timidă de soare s a ivit
Părul îmi mângâie necontenit
Intind mâna spre ea mă ajut
Îmi iau putere pentru început
Să stiu ce vreau ce am vrut
Sufletul imi spune ai răbdare
Razele lui să nu te doboare
Lumina să nu te orbească
De strălucire să te ferească
După zăpada rece mă ascund
Stau departe după un gând
Nu vreau să mă rănească
Las ochii minții să privească
Îi las pe ei să hotărască
Ce soartă sa mi găsească
Cartea în mare nu voi arunca
Ea face parte din viața mea
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vivian Ryan Danielescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.