Ca o statuie arămie
Aștept între pereții de gheață
Răsăritul Soarelui. Mă uit
Printre lacrimile înghețate
La marginea ochilor
și văd văzduhul
Înroșindu-se și Chipul Tău
Se dezvelește ca o statuie arămie
În fața unui miting pământesc
Dar cine va recunoaște în Auroră
Pe cel care aduce mesajul Păcii
Cine va recunoaște în răsăritul
Roșu de sângele martirilor
Pe cel ce-și dezvelește Fața
De Prinț al Păcii?
Vino iar primăvară
Lumea caută ghioceii înflorind
În sloiuri de gheață
Soarele răsare înconjurat
De Venus și Mercur
poezie de Victor Țarină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.