Replica la poezia "Gheorghe-al meu, ce Moş Crăciun" de Violetta Petre

Mă-ntorceam din deplasare cu maşina din Bacău,
Începu să ningă tare, ceaţă deasă, drumul rău,
Mi s-a aburit parbrizul, când ajuns-am la Braşov,
Când văzui cum disperată, în nămeţi, o doamnă-n mov
Cu năduf, dădea din mână implorându-mă să stau,
Spre Sibiu voind, probabil, în cabină să o iau.
Am în piept un suflet mare şi am pus grăbit o frână,
Coborînd grăbit, pe dată, doamnei să-i întind o mînă,
Şi privind-o în orbite, în nămeţi era să cad,
Când văzui că-i o blondină, având ochii ca de jad.
S-a urcat tăcută-n dreapta, şi văzui peste-ochelari,
C-avea bucle platinate, însă... mîinile cam mari,
Blugi mulaţi şi pulpe groase, bustul ferm şi rotofei,
Cizmuliţe roşii scurte dar mărime patru'ştrei!
O-ntrebai de unde vine, dacă merge către casă,
Si mi-a spus cu voce dulce, însă anormal de groasă,
Că vâzînd ce suflet mare am, chiar dacă ar fi să şchioapăt,
E decisă, ferm, cu mine, să ajungă pân' la capăt!
Începu să se dezbrace de bluziţa de mătase,
Şi-apărură de îndată nişte braţe cam păroase,
Am oprit-o, cu oroare, am rugat-o să mai stea,
Şi la o benzinărie am poftit-o la cafea.
Pretextând apoi o clipă, că mă duc la toaletă,
Am dat birul cu fugiţii, m-am suit în camionetă
Şi cu maximă viteză, evitând la timp năpasta,
Am pornit-o către casă, unde m-aştepta nevasta!
Conducând ca o săgeată prin zăpada naltă, groasă,
Numai înspre dimineaţă am ajuns cu greu, acasă.
Am deschis tiptil portiţa şi spre marea mea mirare
Am vazut că nişte urme se-ndreptau către intrare!
Am deschis încet zăvorul, am crezut că-s nişte hoţi,
Când văzui pe candelabru, o pereche de chiloţi...
Un costum de Moş, de-a valma, aruncat pe un covor
Şi-auzii ceva ce mişcă sacadat în dormitor!
Am luat din cui, cu grijă, bătătorul de covoare
Şi-am deschis cu forţă uşa, dar spre marea mea mirare,
Transpirat de-atâta muncă şi de un surplus de kile
Am văzut uimit, că Moşul e vecinul meu Vasile.
Tremurînd în pat de frică, dar la faţă galben-roşu,
Spuse că mi-adus de-afară, profitând că vine Moşul,
Drept cadou prezervative, două baxuri sigilate
Şi-a venit ca să le facă un control de calitate!
Am simţit că tensiunea e-n continuă urcare
Şi cum tot aveam în mână bătătorul de covoare,
Începui să scutur patul, aşternutul şi salteaua,
Pana am simţit, o clipă, că mi-a mai trecut damblaua
Şi i-am spus nevestei care nu ştia ce să priceapă,
Că măgarul de Vasile, clar, i-a tras o dublă ţeapă.
Pretextând c-o să aducă pentru mine un cadou,
Cu cinism a păcălit-o şi în pat, şi pe birou,
Când putea s-o viziteze, dar cu altfel de motive:
Noi, de cinşpe ani încoace, nu luăm prezervative!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!