Voluta lutului

Tu, organist nebun
îţi trimiţi suflarea asupra lumii
prin trunchiuri cu rădăcini înfipte în cer
Tu, legendă contorsionată a eului primordial
suflet rece în catedrală gotică
cu grifoni de piatră pe umeri
Tu, care te speli pe mâini
precum Pilat din Pont
când lacrima femeii umple cristelniţa vieţii
îmi ceri moneda renunţării
şi acceptarea singurătăţii tale intrinseci
Tu, Yin şi Yang
ia aminte
eu sunt ură şi iubire
bucurie şi durere
dorinţă dar şi renunţare
eu
sunt
om!

poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!