Și în toată această fericire despre care vorbești
în fața tuturor cunoscuților și necunoscuților
există o mare tristețe
un neajuns de care nu te dezlipești seara
când vrei să adormi
și strângi pleoapele cu atâta forță
crezând că pe ziduri
poemele vor curge ca niște dâre subțiri spre zorii salvatori
nu-i așa că îți lipsesc
la fel cum îmi lipsești tu
când văd fiecare vers mutilat de așteptare
știu
voiai să guști echilibrul
și nimic nu te va opri să atingi carnea acestui tot
îngrămădit în banalul ucigător
dar de aici
de la străveziul acestei clipe
și până la foamea disperată
de a nu putea să îmbraci cu o mărime mai mult
pentru că sufletul tău vrea să rămână
într-o zonă confortabilă
nu e decât un pas
încearcă să ghicești cum scriu când te văd
ca pe un punct minuscul
într-un plan virtual
și știu că îți croiești viața
cu altcineva
încearcă să asculți tastele cum se mișcă haotic
într-o liniște aproape mortală
ce folos
nu-i așa
timpul șterge urmele oricărei iubiri
e ca și cum nu a fost
spune-i inimii tale
spune-i inimii mele
dacă ai curaj
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.