Umbre
pierduți in noapte, rătăciți,
ca două suflete stinghere
ne mai cred unii-ndrăgostiți
de noi și visele rebele.
nu știu că am murit demult
suntem năluci în noapte
doi oameni care merg tăcuți
și dincolo de moarte
e mâna mea? e mâna ta?
uscate-s amândouă
timpul a pus pecetea sa
și a-nceput să plouă.
plouă cu lacrimi de sfârșit.
plecăm și nu știm unde.
am fost copii, suntem bătrâni
rămân in urmă umbre.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.