Amintiri
Soarele timid răsare pe un orizont tăcut
Frigul mă cuprinde-n brațe tremurând cu un sărut
Strada este cam pustie rar vezi trecători pe drum
Iarna si-a intrat in drepturi, casele au coș cu fum
Pomi cu ramuri dezbrăcate, negri par bine bronzați
Părăsiți fiind de frunze stau de vorbă ca-ntre frați
Mâine este Boboteaza, fiecare-și face loc
Așteptând apa sfințită cu un fir de busuioc
Sfântul Ioan Botezătorul cu smerenie si har
Sărbătorile de iarnă le inchide in sertar
Zile trec si zile vin cu tristeți și bucurii
Anii se adună-n palmă și vor fi doar amintiri
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.