Gânduri albastre
doruri, speranțe, amintiri plăcute
fac din toamna mea magie de scris
înfloresc pe buze zâmbete tăcute
în brațele luminii mă simt în Paradis.
în oceanul de vise mă scufund adânc
trăiesc ca un miracol dragostea mea
din farmec în farmec fericită m-arunc
în drumul meu mă însoțește o stea.
reflectez în lumină la minunile vieții
anotimpuri se succed cu claritate
smulg din rădăcina sufletului scaieții
nutrind la armonia printre nestemate.
gânduri albastre de la marginea ceții
se-avântă în spații spre eternitate.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.