Crochiuri de iarnă

plânge iarba sub zăpada avidă
plânge pădurea tremurând în ger
sloiuri atârnă de natura lividă
nu ne mai zâmbeşte soarele pe cer.

iarna s-a înfăţişat cu tolba plină
de ninsori de viscole de îngheţuri
dar printre nori răzbate o lumină lină
este steaua care poate să-nfrunte ceţuri.

n-am ce să fac iarna îşi intră în drepturi
aduce şi magia sărbătorilor cu ea
se bucură copii reverberează-n piepturi
colindele prin care vorbeşte dragostea.

învăţ să suport iarna ca pe-o necesitate
bacterii şi viruşi vor pieri din cetate.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!