Colinde ratate

noapte presărată-n fumuri
de tămâie şi răşină
risipindu-se pe drumuri
noapte grea fără lumină
doar căţeii lunei moarte
se adună pe la porţi
magii alungaţi din carte
ridicatu-s-au din morţi
şi zăpada schilodită
de-ntunericul din noi
nu mai cântă pe sub luna
cea mâncată de strigoi
scârţâie sub tălpi a moarte
şi colinda ni-i străină
că sub brad găsi-voi mâine
stele moarte, luna plină
nici nămeţii nu-s departe
şi nici ieslea încălzită
magii rătăcesc prin carte
cătând clipa potrivită
să anunţe către cerul
ce-l asteaptă pe iisus
că e noaptea-n care lerul
tocmai a văzut că nu-s
nu-s nici eu şi pace nu-i
în bucata mea de cer
şi n-am astăzi să cer, cui
stele vii şi leru-i ler
două inimi bat să spargă
gheaţa ce-a-mpietrit deodat'
ochiul magic dus pe targă
noaptea asta spre păcat

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!