Cărarea
De la unde-ai fost odată
Pân' la unde vrei s-ajungi,
Dai din coate, ochii roată,
Depărtarea s-o alungi.
Te agiți ca într-o mare
Ce te-ntâmpină c-un val,
Uneori, mai fără sare,
Alteori, catastrofal.
Și nu vezi că-i doar o mare,
Nu vezi nici că-i doar un val,
Te forțezi să-ți faci cărare
Către un... ceva final.
Când ajungi, privești în urmă,
Dar ți-e foarte greu să vezi
Căci, în spate, anii, turmă,
Te așteaptă să te-așezi
Și se țin de tine... ață,
Nu ai loc spre unde-ai fost,
Și-ți dai seama că o viață
Ai trăit-o... fără rost.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.