Plânsul
Plângea un om.
Și m-am apropiat de el cu fularul la gât
cu urme de apă pe ochi
cu mâna împreunată de gură
De ce plângi omule? De ce?
L-am întrebat stupid și fără remușcare
din egoism
din silă și din nepăsare.
De tine plâng!
De tine!
Și mi-e frică
Să nu începi să plângi!
Și am fugit cât am putut de tare
râzând ca prostul la o arătare
și așezat pe stradă
rupt de fugă
am început să plâng
și lumea să îmi zică
De ce?
De ce plângi oare?
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alin Ghiorghieș. [Vezi poezii despre plâns, poezii despre început, poezii despre prostie, poezii despre mâini, poezii despre gură sau poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.