Copilărie I

Fiece clipă din copilărie,
Pe-un mal de flori am petrecut,
Prin soare făr' de pălărie,
Viaţă repede-ai trecut.

Rumegam adesea la tartine
Şi nu erai cu mine-aici
Să vezi păşunile divine,
Prin care pasul să-l aplici.

Eram doar eu şi doi bunici,
Cu furca fânul întorceau,
Iar gri-albastre rândunici
Plângeau încet când îi vedeau.

Mă iubeau ca pe carnea lor,
Toată munca-mi reprimând,
Iar eu priveam de la izvor,
Tot năduful, făr' de gând.

"Bunică scumpă îţi aduc
Apă rece din cărări înguste,
Ce stă-n ulcior de lut caduc,
Să-ţi bei amarul de lăcuste. ''

Şi ea, înger în carne de om,
Mă privea cu suferinţă-n ochi,
Iar cu cireşe coapte dintr-un pom
Îmi mulţumea făr' de deochi.

Bunica mea de ieri, de azi,
Te-ai dus tu, pe cărări înguste
Şi prin ceruri-nalte făr' de brazi,
Sufletul tău Raiul să-l deguste.

Căci copilăria mea s-a încheiat
Când lacrimile vieţii de pe-obraji s-au stins,
Ale fiinţei blânde ce-am sperat
Să pot vedea, până ce anii m-ar fi nins.

poezie de Alexandru-Spiridon Voicilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!