No man's land
când nimeni nu face lumină
îmi pipăi inima
târât în abis de senzualitatea femeii pe care mi-am luat-o
trăiesc un jaf deși casa de marcat pare intactă
când banii sunt puțini și fără prestanță
precum în Țara Făgăduinței
luna se înalță sofisticată de ritualul voodoo
din noaptea trecută
între noi vin oameni care se ascund
aleg iubirea în loc să fiu furios
beau greutatea mea pentru a scăpa de urmări
cu atâtea mașini pe metru pătrat și soarele la cel mai scăzut nivel
viitorul devine capcană
urc scările cu statutul partidului în loc de mâna curentă
pe fruntea sfântului din Assisi scrie
din toate florile din lume
ne temem să fim văzuți împreună
când cuvintele lipsesc muzica învinge obsesia
unei fugi disperate cauzate de vinovăție
lucruri de care glanda pituitară nu ține cont
sunt cel mai pregătit să păstrez un secret
pentru fiecare din noi pornește un înger călare
rămâne întrebarea
pe cine dăm vina
în loc Cristos
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dan Petruț Camui. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.