Am trăit deja o mie de apocalipse
fiecare în parte perfectă și de netăgăduit
cum doar dezastrele pot fi uneori
în rest un univers de mici sau mai mari defecte
cât să mă pierd printre greșeli
călăuzit de reguli ale perfecțiunii
când nici măcar stelele nu cad perpendicular
pe coama înspumată a oceanului de vise
desenăm pe nisip teoreme ale veșniciei
din perspectiva morții
ca și cum am ridica nimicul la plus infinit
apoi sătul de respirat rai după rai
o să mă trezesc în același dulce iad
alergând după fluturi roz și plete blonde
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.