Mândră-i corabia, meșter cârmaciul
oceanul nu pare să mai aibă nimic împotrivă
se întinde lin ca o baltă cu mormoloci
de trei ori albă de trei ori neagră
și doar o dată-n viață gri
șirul indian se răsucește idiot
stelele se ordonează cum le cântă păstorul
din os din soc din cine să mai știe care flaut
oricum mioarele năzdrăvane sunt doar în balade
și nici acolo nu mai au rol principal
dacă ar fi fost după țugulime
universul ar fi început printr-un fâs
iar carul mare ar fi fost dosit
ca nu cumva steaua polară să încurce cârmaciul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.