Echilibristică pe sfoara vremii

- De prea mult timp întoarcerile-acasă
Îmi par mai lungi şi-atât îmi e de dor
Să stăm pierduţi sub cetina rămasă
Pe neaua neatinsă... Să-ţi strecor

Prin genele închise visul iernii
Ce ne-a unit odată, când pe zări
Călătoreau luceferii, eternii
Îndrăgostiţi de alte depărtări.

Mă mint meschin că nu contează anii,
Aliniez secunde ce se duc
Către apus... Nocturne spovedanii
Se-aud în cer şi ele mă seduc.

- M-aş îmbrăca în straie de-altădată,
La sanie aş înhăma doi murgi
Să spargă sub copite gheaţa mată
Şi timpul să-l disece... Doi chirurgi

Ar fi suficienţi ca să găsească
Un leac pentru secunda care-a fost
Plină de noi, era aşa firească,
Şi ne ştiau povestea pe de rost

Chiar îngerii cu-aripa-nfăşurată
Pe fusul vieţii, atingeam din zbor
O sfoar-a vremii, 'ncet ca pe-o erată,
Şi-o corectam cu inima uşor.

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!