Poezie nebună
când eram lan de grâu
în gura mănoasă a unui om
de treierat mă legănam și eu
descreierat umbla și el
când vorbea când scria
cu bobițe de salivă în capăt de vers (?!)
despre amorul adeziv al vieții sale
despre amidon... și eram
împreună o poezie nebună
ne
modificată genetic
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.