Asta sună a ameninţare, scumpo!

Te imaginez în sacoul meu, mâncând o felie de pepene galben.
Nu m-ai invitat la petrecerea de ziua ta, pentru că
nu ştiai că exist.
Ai zece ani şi două codiţe,
5 unicorni,
11 păpuşi,
o lampă roz cu fluturi roz şi steluţe de fosfor deasupra patului şi el roz.
Ţi-e frică de umbre, de bicepşii cailor din cartea de istorie
şi de cum se mişcă jaluzelele noaptea.
Nu ştii ce e aceea jartieră şi nici ce înseamnă "smokey eyes".
Pentru că ştiu atât de multe despre tine,
muşti tăcută din pepene şi nu mă priveşti,
sunt un căpcăun, prost şi neruşinat, asta sunt.

Am jartiera pătată cu pepene galben; vrei s-o vezi?
spune ea în timp ce se plimbă ca balerina pe marginea textului.
Pentru că îi tremură degetul mic
şi îi e frică de umbre
şi de bicepşii lui şi de cum se mişcă jaluzelele din camera
de hotel, el îi oferă sacoul.
Nu ştie nimic despre ea, ab initio
ea este un zid cu iederă înflorită – fără ieşire,
doar sus.
"Smokey eyes" – ăsta eşti tu de acum
şi dă să-l sărute, lung, vreme de zece ani.

Credem că la treizeci şi nouă de ani dragostea intră greu în om
precum Soarele dimineaţa printre jaluzele,
în timp ce gândim, cu ochii încă în ceaţă,
parcă astăzi, de ce nu?,
m-aş îmbrăca la sacou şi aş mânca, ai ghicit,

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!