Oamenii lup
Mă tot rod niște oameni mici cu dinți de șoareci roșii
Prin mintea lor se dau cu schiurile fantomele bătrâne
Am crezut că acum vorbim ce n-am vorbit niciodată
Dar ne-am îmbolnăvit de ciuma conștiinței strivite
Să ne mâncăm precum canibalii cu sânge geto-dac
Apoi bem o vodcă din pufoaică de soldat sovietic
Suntem bolnavi în măduva șirei naționale
Și nu ne mai facem bine în viața noastră contaminată
Închinându-ne în bisericile dărâmate ale închipuirilor
Nebuni eliberați din pușcăriile neputinței
Căci revenim șobolani fricoși în vizuinele pământului
Sângele subțire e plin de păienjeni uriași
Ce ne mănâncă capul tăiat bucată cu bucată
La toate colțurile prin găurile de cheie sunt șerpi
Cu ochii scurși veninoși privind lacomi prada
Cum sângerează singură luptând să scape din hazna
În timp ce flăcăi lupi drogați îl fură pe Moș Crăciun
Să și-l atârne la gât, amuletă ce le potolește foamea
Mor copiii de setea cruntei lupte de pe străzi
Iar noi nu vrem să trăim astăzi în lumina soarelui adevărat
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nucu Morar. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.