Drumul
purificat în vechi ritualuri
am dat foc drumului
ca să știi pe unde să-mi vii
și ca să nu ne urmărească
umbrele unde-am trăit
rătăciți în vechiul oraș
te-aștept iubito
la ultima răscruce
pe vechiul drum
să ne ținem de mână
frați siamezi în roua dimineții
până-n ultima clipă
și dincolo de timp...
ne-așteaptă castelul
clădit din cuvinte,
din poemele magice
de sub salcia veche
unde ne-am sărutat mai întîi
poemele scrise într-o viață de om
pentru tine...
ai grijă iubito când vii
să cânți cântecul de iubire
care face pomii să-nflorească
și iarba să crească
pentru ca drumul pustiit de mine
să arate ca o mireasă...
ai grijă să se regenereze pădurea...
poezie de Mihai Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.