Timp
Și va veni un timp lipsit de maniere
Să desfrunzească plopii sădiți la al tău sân,
Iar urletele lor să-mi pună bariere
Ca eu în preajma ta nicicând să mai rămân
Și va veni un timp cu ore realiste
Să piardă dorul tău în mări de anagrame
Ca eu, înnebunit de simțuri hedoniste,
Să mă lipesc de brațul culantelor dame.
Dar până atunci, iubire, să inventăm cuvinte
Prin care să descriem pasionale gânduri
Ca noi, înotători confunzi spre înainte,
Să încetăm lectura iubirii printre rânduri.
poezie de Daniel Cosmin Grinczveig
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.