Undeva, între pământ și cer
Undeva, între pământ și cer
Sufletul meu rătăcește stingher
Și se zbate și încearcă a ști,
Unde mai bine s-ar putea odihni.
S-ar duce în cer, mai bine să-i fie
Durerea s-o uite, cum vântul adie
Dar cum ar putea să lase pământul
Când tot ce iubește îi macină gândul
De vorbă eu stau, cu sufletul meu
Încerc să-l ajut, să-l feresc de ce-i rău
Un sfat am să-i dau, pe pământ să mai stea,
Iubirea s-o lase în inima mea
Să o pot împărți cât încă trăiesc
S-o primească în dar, toți pe care-i iubesc
Să rămână cu ei după ce voi pleca
Amintire să fiu, eu... și inima mea!
poezie de Elena Bulancea (10 decembrie 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.