Un tren cu speranțe
Plin de vise și speranță
Trenul accelerat cu viteză mare
Mai uită uneori să oprească
În stațiile mărunte cu soare!
Crezi că face bine
Dimineața să te trezești
Și să-ți amintești
De viața în sine:
Un tren cu speranțe,
Plin numai cu dorințe,
Clipele din trecut fericite,
Trec uneori nevăzute
Și viața rămâne așa,
La fel de grea.
Totul trece pe lângă tine...
Și rămâi în același tren,
Să te mai gândești
Pentru ce vrei să trăiești!
poezie de Eugenia Calancea (9 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.