Tu, copilărie!
Legați ca niște culmi
Prin frunze și prin ramuri,
Mă legănau călăi de ulmi,
Zbârciți de tras la hamuri!...
Sunau din tei, salcâmi, costrei,
Pe mine iarba mă furase,
S-au dus ca norii anii mei,
Au curs pe izvorașe!...
Roteam un arbore pământul,
Zidit în mine, chituit,
Prin fânul ce-l dezmiardă vântul,
Era un vultur țintuit!...
Jur-împrejur ardea mohorul,
Pe gâze mici dormeam butuc
Și-n crengi se ma umplea ulciorul,
Ursit de inimă de cuc!...
Ah tu copilărie stinsă,
De zări uscate de cuvânt,
Mi-aduci târziu parola ninsă,
Fugare aripi de pământ!...
poezie de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre crengi
- poezii despre vânt
- poezii despre vulturi
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre nori
- poezii despre ninsoare
- poezii despre inimă
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.