Expiram un gol plin de lumină
Mi-am strâns brațele
în jurul pieptului
ca și cum aș fi îmbrățișat
trupul cald al unei iubite
degetele lungi ca niște tentacule
mi se încolăcesc în jurul sternului
palpând un răspuns verosimil
pentru vidul din brațele mele
m-am trezit speriat
inhalam în plămâni
aerul negru
al pereților mei
și expiram în ochi
acel gol plin de lumină.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sperieturi, poezii despre negru, poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre degete, poezii despre aer sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.