Preambul la despărțire
De la un timp mor amintirile în noi
Sau poate, noi murim în amintiri,
Egalizând dimensiuni de ceață și noroi
Peste descompuse oglindiri.
Tăcerile îmbătrânesc în ochii tăi
De anotimp orfan și fără nume,
Stau risipite insomniile-n odăi
La veghea despărțirii noastre, cea de mâine.
Ne evităm ca doi bolnavi în tratament
Privindu-ne pe furiș, refractiv,
Scotocind prin circumstanțe după argument
Cu teamă de acel verdict definitiv.
Până și gândurile ți se sting în plâns
Împărțindu-te între aici, și-o ușă grea,
Prin multe întrebări făr-de răspuns
Mă tem că s-ar putea să nu mai fii a mea.
poezie de Cristian Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre frică
- poezii despre amintiri
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.