Cu picioarele goale
Poate că azi,
mai frumoasă ca niciodată,
în gara sângelui meu cald
te voi aștepta,
cum așteaptă iarba să crească într-un poem,
cu mâinile deasupra capului
făcându-i semne lui Dumnezeu.
Poate nu vei veni
și eu voi adormi ghemuită
la fel ca o pasăre pe pragul unei biserici vechi,
visând că în ochii tai
sunt femeia cu picioarele goale
ce calcă prin ciobori de icoană spartă.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre sânge
- poezii despre somn
- poezii despre păsări
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.