Frumosul meu
frumosul meu nepământean
din somn adânc tu m-ai trezit
atunci când nici nu mai speram
să văd lumina-n răsărit!
în noaptea neagră îmi părea
că veșnicia-și face loc...
din Carul Mare... sau cel Mic..
ai coborât cu cerc de foc!
l-ai prins de inima-mi pustie
să nu mă pierzi peste ocean...
zburând cu mine-n galaxie
iubindu-mă nepământean!
poveste nu-i... e-adevărat....
și martoră îmi este luna
pe cer cu stele presărat...
te voi iubi întotdeauna!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.