Un vis...
Un vis cu brațele întinse
Spre plus infinit...
Lumina își deschide porțile
Și se risipește în picuri de rouă.
Mă ascund sub măști de argint.
Plouă...
Plouă cu frunze ruginii
Și confuză,
Alerg ca un gând,
Îmi întind din privire,
Brațe de tenace meduză.
Strâng secundele
În colțul ferestrei neșterse de praf...
Epitaf
Lăsți-mi gândul să zboare!
Cred în reîncarnare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.