Vindecare
Mă vindec singură de teamă
Și urlă glasul tăcerilor...
Se prăbușește în mine
Ca într-o văgăună de sticlă...
Pe pereții transparenți ai sufletului
Văd urmele zbaterii.
Un stigmat ce nu se va putea pierde...
Zăpada a înmugurit pe pământ,
Lumina a înmugurit în mine, apoi pe cer...
Sunt frântură de rezalit
Ce răsare din întunericul ce mi-a acoperit ființa.
Sunt rouă, cuvânt și iubire,
Am renăscut din cenușa
Ce mi-a ars conturul ființei...
Sunt fericire!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.