Dunărind
Cât să mare, cât s-ocean,
Când cămilă și când lac?!
Când mărgică de mărgean,
Cum să dună și să tac?!
Va să zică mă ostrov
Și mă barză Dunăre,
De mă fum vapoare mov,
Cocostârc de tulbure!
Am să vâslă și catarg,
O, tu barjă, ancora!
Pân mă flutur și mă larg,
O să scoică martora!
Au să ne carași ghiudem
Și-o sa piatră piatra-n zid,
Dar cetate nu cădem...
Ai să pește, Baiazid!
poezie de Adrian Vizireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adrian Vizireanu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.