Amintiri...

Când eşti îndrăgostit,
Faci din sărut şi-o îmbrăţişare... un stup al fericirii!
Spargi şi oglinda cerului
Ca stelele sa-ţi cada-n palmă,
Formând izvorul nemuririi!
Iar gândurile se transformă-n haită...
Doar lupi ce vor să se hrănească cu sângele ce îţi pulsează-n vene...
Iar inima îşi creşte ritmul
Lăsând frica să te cuprindă
La gândul că ce azi este frumos
Mâine se poate dărâma ntr-o clipă!
Şi chiar de se întâmplă,
Nu te lăsa cuprins de panică!
Nu trebuie să-ţi pui blazon în suflet...
(Biet rug îndrăgostit de-o umbră...)
Căci, chiar si Dumnezeu,
De-ar fi îndrăgostit, ar arăta ca mine!
Un mugure abia-ncoltit
Si nu cenuşă, atâta timp cat focul dragostei in mine mai mocneşte!
Atâta timp, cât orizontul mai desparte cerul de pământ.
Te voi iubi chiar de vei fi departe
Aşa cum il iubesc pe "Cel din Cer "
Ce-mi e mereu aproape-n suflet... dar departe.
Si din condei iubirii, i-aş da viaţă pe hartie.
Chiar fără voia ta,!
Ea să domnească pe vecie!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!