Nu-i loc...
Un orb destin ne-a frânt câte-o aripă,
Dar tu m-ai prins în brațe, cu ultime puteri;
Eu am uitat durerea pentru-o clipă,
Mi-ai alungat cu ochii, toți norii efeneri!
Noi împreună, avem două aripi;
Suficiente pentr-un singur zbor,
Departe de urgie și de patimi,
Un pescăruș, pe mare, călător.
Pe pământ nu-i loc de iubirea noastră?
În cerul blând e spațiu infinit;
Vom învinge nemărginirea-albastră,
Și-om deveni doar unul, la zenit!
De suntem condamnați la despărțire,
Un zbor ne va salva de nenoroc,
Noi nu putem trăi fără iubire,
Ne vom iubi în cer, aici nu-i loc!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.