Starea văzului
Deschid un ochi imens
până spre cer
și lucrurile tresar
în freamătul rece al cuprinsului
dintr-o întâmplătoare azvârlire
de cuvinte țipate în eter
pe deget îmi cade rana unei păsări
abia împușcată
și... poc!
bolul din care
fără constrângere respir
se sparge.
Au deraiat tramvaiele toate
iar în umerii străzilor
sapă durerea unei realități delirante.
Un albastru puțin,
un mai puțin albastru
țâșnește din ochiul meu
ca o însângerare de ape
ce spală maidanele iubirii
printr-o cădere în pleoape.
Pe gust îmi crește dezamăgirea,
iarbă amară, otrăvitoare
și asta tocmai acum
când încerc să redau fericirii
sâmburele lumesc
în care văzul mă doare.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dana Ene. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.