Mă doare Moldova

Mă doare Moldova în suflet şi oase,
Mă dor ale neamului triste ponoase,
Mă doare hotarul ciuntit de stihia,
Ce bântuie slobodă prin România...

Noi n-am oropsit niciodată vecinii,
Din trandafiri am cules numai spinii,
Căci soarta a vrut să ne-aşeze în locul,
De unde-a fugi, de când lumea, norocul...

Am stat pitulaţi între naţii hapsâne,
Ce-au vrut să ne ia jumătate din pâine,
Şi ape şi munţi şi câmpii şi fecioare,
Tânjind să ne calce mereu în picioare...

Mereu am clădit doar jumate de casă,
Şi-n cuget mereu am rostit vorba "lasă",
De-aceea de-o vreme ciuntit ni-i hotarul,
E timpul dreptatea s-o facem cu parul...

Mă doare Moldova în suflet şi oase,
Mă dor ale neamului triste ponoase,
Mă doare hotarul ciuntit de stihia,
Ce bântuie slobodă prin România...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!