Ikebane...
De sunt troiene, vifore extreme,
O să te caut până și-n amurg,
Nu voi muri, fii calmă, nu te teme,
Te voi găsi în prag la Demiurg...
Până atunci, la tine-n suflet cântă
Viori aprinse, licurici și greieri
Și-o crizantemă galbenă te-ncântă...
Te am în sânge toată și în creieri.
Și dacă, totuși, iarna dă semnale,
Ne-om pregăti un sideral colind,
Ne-om îngropa-n omături cardinale
Și vom sfârși poeme zămislind...
Te caut, deci, și-n gaură de șarpe,
Indiferent de timp sau de răstimp,
Și-atunci, când zeii-ți vor cânta la harpe,
Te caut chiar și-acolo, în Olymp...
Din drumul meu, jur, nu mă pot abate
Nici neguri și nici ploi, nici uragane,
Căci versul meu în sens floral se zbate
Și ne-om crea în inimi ikebane...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.