Cum să-ţi construieşti casa visurilor

Primul an.
La capătul unui drum prăfuit descoperi o mlaştină malarică.
Deseacă-o. Acoperă-o cu pământ. Îmbolnăveşte-te.
Blestemă ziua-n care-ai venit.

Al doilea an.
Ridică-o cabană cu scoici în loc de clanţe, cu ceaţă-n loc de gemuri.
Întinde-te şi-ascultă valurile.
Aminteşte-ţi, erai bolnav înainte să ajungi.

Al treilea an.
Plantează seminţe.
Pământul va acoperi trecutul cu frunze şi rădăcini.
Acum, aşteaptă să vină cineva şi să te înţeleagă.

Al patrulea an.
Ajung păsările paradisului, iguanele se balansează pe plante.
Sosesc străini rătăciţi care nu vor să mai plece.
Zâmbesc atotcunoscător.

Al zecelea an.
Nu mai număra. Nu de asta ai venit?
Visează-acum, în ritmul valurilor, singurul vis care ţi-a mai rămas,
visează că grădina face seminţe,

că iguanele cresc monştri şi fac străinii una cu pământul.
Localnicii vor povesti multe generaţii.
Iar marea...
marea are grijă de toate.

poezie de Kapka Kassabova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!