Plecare
O să plec, bade, din lume,
fără să-mi pese de tine,
să nu îmi mai știi de nume,
că poate-ți va fi mai bine!
O să plec spre altă soartă,
într-o noapte fără stele,
și-am să-ți las un dar, la poartă:
o oală și trei ulcele.
Oala e plină cu doruri,
ulcelele, cu dorințe,
iar pe poartă-ți scriu trei rânduri,
să te cruț de suferințe.
Te rog, nu mă căuta
nici în crâng, nici pe câmpie,
nici prin amintirea ta,
nici în cânt sau poezie!
Nici în zbor de fluturi albi,
nici în ochii de cicoare!
Nu-ntreba vulturi codalbi
dacă mă zăresc sub Soare!
Rămâi, bade, sănătos,
liniștit și-n bucurie,
prefăcut și mincinos,
păcălind altă Mărie,
(cu aceeași pălărie!)
Bade, rău m-ai pustiit
glumind cu inima mea!
Mă vindec, te-am părăsit,
nicicând nu m-oi mai vedea!
Ne mai leag-un fir de gând,
din apus la răsărit...
Mă dezleg de el, iertând,
că mult... prea mult te-am iubit!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.