Odă eroilor
Un glonț mi-a spart pieptul... Când țara plângea,
Plângea jumătate din inima mea...
Un înger venise și-n zbor către cer,
Un gând de luină, mă luase cu el.
Se-aprinde în ceruri o candelă - vis.
Aripa de ceară în foc s-a prelins.
Mă plânge poporul, mă cheamă, mă vrea.
Poporul rămâne în inima mea.
Mă cheamă părinții - un fluturen zbor,
În vis, o lumină - o șoaptă de dor.
Troița se-nalță un cânt către cer...
E viața și moartea, un cerc de mister.
O inimă-n soare, prin voi m-am născut.
Aveam misiunea de-a fii pe pământ...
M-am stins pentru țară, erou ne-nfricat,
Veghez libertatea de-aici, din înalt...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.