Ciob pierdut
de s-ar sparge vreo privire,
ce-am pierdut când imi erai,
as culege dintre cioburi pulbere de gand ramas
sa te intregesc in mine, intr-o lacrima iernand
cand cararile de munte
se ascund sub tropot bland
sa raman in ochi de ciuta
sa nu stii cand ochi-ti beau
strabatand pe langa vreme, viscolind pana spre cer
si sa ma transform in neaua
sa lipesc soapte cu ger.
poate umplu fara stire
vreun izvor cu ce-am uitat
poate intrebari ce umbla oglindind prin vechi trecut
sa tasneasca dintre pietre
te-as lasa ranindu-mi pleoapa
cu-al privirii ciob pierdut.
sa te-astern pe muchia zarii
sa ma cauti prin ninsori
sa te incropesc din iarna, flori de gheata sa ramai
printre palpairi de stele
sa-mi straluci cu privirea cea dintai.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Loredana Nicoleta Vițelaru. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.