Viața într-un bagaj
A fost o zi în care am vrut să plec departe,
Să las în urmă planuri, speranțele deșarte,
Și rude, și prieteni, și gândurile toate,
Am vrut să fiu un altul, mai bun (de se mai poate).
Mi-am pregătit bagajul, cărând de prin unghere,
Atâtea obiecte ce îmi făceau plăcere...
Și-au fost atât de multe, și-așa de greu rucsacul,
Că planul de plecare a avansat... ca racul.
Păi, cum să las afară albumul plin de poze
Cu chipuri din pruncie și cu metamorfoze
Ce-au fost de-a lungul vremii? Nu, asta nu e bine!
Că pot să-i las pe alții, dar nu prea pot... pe mine.
Sau, cum să las pachetul cel plin de scrisorele
Cu urmele de rujuri, parfumuri, poezele?
Că astea nu se lasă, sunt amintiri plăcute
Din încercări timide, în vremile trecute.
E clar ce las în urmă, dar nu și amintirea,
Sau poza ei cu mine, sau gândul, sau iubirea;
De plec în lumea mare acum, să fac pe bardul,
Îmi iau mașina, numai, cu actele și... cardul.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre fotografie
- poezii despre amintiri
- poezii despre viață
- poezii despre ruj
- poezii despre rude
- poezii despre raci
- poezii despre prietenie
- poezii despre plăcere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.