Lune pline
se așează, cade cu capul
pe umărul ei
întâlnește o veveriță: o mariană
cade la pace
cu coada roșcată stufoasă: pro
crează cu a
lune pline în gură (?!) pe urmă
sau chiar înainte scapă de turmă, de ceilalți
turiști... bea amuzat
apă la izvorul din inima parcului cu
domnișoare
vioaie pe aleile înserării
iar în copaci
blitz cu blitz
încă se cațără paparazzii opaci
la reprizele
de abstinențe atât
de departe de
parte de puterile lor
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Traian Abruda. [Vezi și următoarele:
- poezii despre veverițe
- poezii despre turism
- poezii despre seară
- poezii despre păr roșcat
- poezii despre parcuri
- poezii despre pace
- poezii despre inimă
- poezii despre gură
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.