Gânduri în amurg
Trec anii plutind molcom, ca norii călători
Ce-aduc o zi ploioasă, iar alta însorită
Prin viața ce se scurge de-acuma liniștită,
Cu nostalgii, necazuri și-arare sărbători...
Ca un magnet m-atrage grădina înflorită,
Amestec anestezic de-arome și culori...
Cu pomii dragi, cu câinii vorbesc, iar uneori
Cu umbre vechi: pierduții, ce-nvie-ntr-o clipită!
Sclipiri din vremea dusă le depăn cu migală,
Ca flori de gând alese, presate între file -
Herbar ce-mi strânge viața, petală cu petală...
Încerc să scriu, să ferec cu lacăte cuvântul,
Că florile plăpânde trăiesc puține zile
Și de le uit prin ronduri, le risipește vântul!
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.