Un vers...
un vers ași scrie, suprematic
ca pana corbului de negru
cu rimele sunând flegmatic
cu ritmul răgușit de febră
un vers care să-mi fie pâine
un vers punînd pe pâine sare
un imn poemelor de mâine
zvîcninde-n triste capilare
un vers mai strict decât o simplă
dulcegărie lent rîmată
un glonte rătăcit prin tâmplă
și stors cu lacrima curată
un vers cutremurind și munții
un vers rostolind și mare
un vers cu brazde-n largul frunții
arate-n fugă de tractoare
un vers în care curcubee
să-mi fie punte să pot trece
peste pâraiele lactee
cu ape cristalin de rece
un vers care mereu să doară
un vers care-i mereu "iubește"
un vers care să nu mai moară
chiar dacă nimeni nu-l citește...
poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.