Evantaie de lumină
Viața este ca un tren, oprețte-n fiecare gară,
Se odihneste si respira, unii raman, altii coboară.
Si trenul merge mai departe spre destinatia finală
Acolo unde-i negru tot acoperit cu cer de smoală
În gand dorim plai insorit, un Eden, muzica divină
Amar de noi, ne amagim cu evantaie de lumină!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.