Chin
Eu nu știam că, în destin,
mi-e scris, în ziua asta, "chin",
cu lacrimi care-mi curg, puhoi,
mai-mai să umplu un butoi,
Și nu credeam atât de rea
nici planta, nici nevastă-mea,
căci și-una și-alta îmi plăceau,
dar... pân'-aici! de-acuma, ceau!
Căci de-o juma' de oră plâng
și nu pot nici măcar să strâng,
să vin la voi, să-mi cat de-alean,
și să mai scap de... ras la hrean.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.